Și auditorii merg la tenis

Simona Halep a făcut să iasă de la naftalină stafia tenisului românesc îngropată cu zecile de ani, după vremea strălucitoare a cuplului Năstase - Țiriac. 

BRD Bucharest Open 2014

Bucureștiul trăiește săptămâna aceasta tenis de mare calitate și bucuria că un eveniment atât de neobișnuit pentru publicul nostru aduce mai mulți curioși la un meci de fete decât la meciurile de băieți, ceva greu de imaginat nu numai la noi, ci pe tot mapamondul unde se joacă tenis.

Și pentru că minunea s-a produs, Bucureștiul a găzduit primul turneu WTA din istoria țării. Turneul a fost adus de la Budapesta. Gurile rele spun că ungurii nu l-au mai dorit. La noi s-a lipit de minune cu Simona Halep și cu praful de magie care a căzut peste racheta ei. 
Evenimentul nu a fost tratat cu indiferență nici de organizatori, nici de public, și, bineînțeles nici de familia mea. Soția mea, Dana, este o mare iubitoare a tenisului și a tot ceea ce înseamnă acest fenomen la nivel mondial. Acesta este motivul pentru care vineri am fost și noi la tenis. Misiunea: să o vedem live pe Simona la joc. Și s-a întâmplat!

Eu nu sunt un atât de pasionat iubitor al tenisului privit. De multe ori adorm în brațele Danei la meciurile de tenis de la televizor. Au comentatorii noștri o voce atât de dulce încât te ia somnul pe la gene. Îmi place să aud o minge lovită bine de rachetă sau să văd o lovitură strălucitoare. Dar detaliile tehnice le las pe mâna specialiștilor. Prefer să fiu pe teren și să asud acolo, în praful argilos. Dar pentru că am putut merge alături de Dana la aproape tot ceea s-a jucat măreț ca turnee în Europa acum mă simt obligat să îmi dau și eu cu părerea.

Dana și cu mine la tenis

O zi la tenis la București. Vineri 11 iulie 2014, ora 17.30 cu aproximație. Scoatem biletele din geantă și le arătăm la punctul de control bilete. Acolo cineva a spus că mai întâi trebuie să ne verifice bagajul. „Nu sunt acceptate băuturi alcoolice în incinta complexului”, acesta a fost mesajul. Am fost impresionat că există și la noi un filtru de verificare pentru bagaje. Ceva nou, ceva bun!

Ora 17.45, ne-am îndreptat spre curtea centrală și am așteptat pauza ca să se deschidă grilajele metalice pentru a intra în lumea de dincolo de porțile mari de fier. Juca Monica Niculescu cu Polona Hercog. Am așteptat cuminți afară. La numai doi metri distanță, surpriză! Cristian Tudor Popescu, un personaj camuflat într-un echipament aproape ponosit de tenis, cuminte și șters precum varul de pe pereții clădirii arenei centrale. Aștepta și el să intre „acolo, unde se joacă”. La un moment dat doi băieți adolescenți și-au luat inima în dinți și l-au rugat pe Maestru să facă o poză cu unul dintre el. Cristian Tudor Popescu a făcut o mișcare ușoară, s-a rotit cu 90 grade, a zâmbit și s-a pozat. Apoi o strângere de mână ca între tovarăși, alte zâmbete și apoi totul a revenit la normal. Maestrul s-a lipit iar de zid, unul și altul s-au amestecat cameleonic. Numai pantofii de sport avertizau că lângă zid este sprijinit cineva. Apoi grilajul de fier s-a deschis iar Maestrul s-a topit în mulțime. Am încercat zadarnic să-l mai caut cu privirea. Mulțimea l-a absorbit.

Ce m-a mișcat atât de mult la acest episod este faptul că un personaj atât de uscat ca privire, a arătat o secundă de viață, de strălucire, iar apoi totul a revenit la ceea ce a fost inițial, o lungă tristețe. Acest personaj care la televizor și în presă pare că „mănâncă sfinți și scuipă draci”, aici, la terenul de tenis, lipit de zid, a arătat aproape o normalitate „normală”. Mai târziu, înainte cu puțin să intre Simona pe teren, după ora 17.30, în zona „VIP” a tribunei și-a făcut apariția un tip într-un costum de firmă elegant, impunător, pieptănat, aranjat și cu zâmbetul potrivit pe față. Era Ilie Năstase însoțit de o mulțime de băieți mai tineri, spilcuiți și ei, scoși toți ca din cutie, dornici să fie văzuți acolo, cu Maestrul, „the other master”. 

Cristian Tudor Popescu nu era în zona aceea; ori ochii mei nu l-au găsit pe acolo. Era pur și simplu topit în spațiul dedicat mulțimii sau poate părăsise zona.

Mi-a rămas în minte imaginea lui Cristian Tudor Popescu pentru că este un personaj pe care l-am văzut în carne și oase numai de două ori în viața mea. Acum și undeva în 1997-98 la un târg de carte, tot în București. Cristian Tudor Popescu merită câteva cuvinte de apreciere atunci când îl pui față în față cu tenisul. El este poate „părintele” uitat al primei scoli post revoluționare de comentatori sportivi de tenis. Să mă explic. Cu ani în urmă Cristian Tudor Popescu era personajul des invitat să comenteze meciurile de tenis la televizor alături de tot felul de comentatori care nu prea știau mai nimic despre acest sport. Fotbalul era tot ceea ce mormăiau ei acolo. Cristian Tudor Popescu a născut o generație de comentatori de tenis, le-a pus vocabularul „în gură” și i-a învățat câte ceva din secretele strategiilor de joc. Mai târziu vocea lui s-a auzit tot mai rar, pesemne că elevii lui l-au invitat mai la margine. Cuvintele lui au fost preluate șablon de acești băieți și le-au uzat până când au înțeles că mai trebuie totuși să schimbe câte ceva. Acum Maestrul este chemat numai la telefon să mai spună una, alta, vorbe cu duh despre minunile zilei pe la tenis.

Monica, o fată extrem de simpatică

Despre jocul fetelor nu vreau să fac comentarii pentru că acest lucru este întreprinderea celor cu meșteșug. Eu am stat în tribună, unde am auzit multe vorbe de duh, înjurături și alte chestii nepotrivite cu locul și jocul. Maestre Cristian Tudor Popescu, ați școlit comentatorii de tenis, acum cred că este timpul să școliți publicul de tenis din România. Nu cred că trebuie aduse mai multe comentarii aici.

Iar ca să închei legat de ziua de tenis de la Openul WTA din București aș mai spune un cuvânt legat de organizarea turneului. Cred că așa o mare zăpăceală cu biletele de acces la arenă nu am mai văzut nicăieri. Avem niște organizatori care au fost destul de depășiți de tenisul de săptămâna aceasta în contextul fenomenului Simona Halep. Nu este ușor să gestionezi un eveniment cu un asemenea impact. Iar lor nu pot să le dau decât o notă mică.

Și ca auditor pot spune că procesul de „îmbunătățire continuă” este necesar și aici în arena de tenis de la București. Dar oare reguli avem? Atunci cine le respectă? Cine veghează ca aceste reguli să fie respectate? Maestre vă așteptăm!   

Despre auditorii seriei de standarde de management ISO / BS OHSAS

Saptămâna trecută am participat la reuniunea de clasă cu colegi de facultate şi profesori: 20 de ani de la terminarea facultății. A fost un moment extrem de emoționant la revederea cu cei dragi tinereții mele. Nu mi-am propus aici să fac povestea acestei întâlniri, nici a listei lungi de sentimente care te cuprind după o perioadă atât de lungă de timp în care ești departe de anii tinereții, ai facultății, de profesorii și colegii de altădată. Nu o viață a trecut de la sfârșitul facultății, ci câteva, multe, diferite!

Am avut ocazia să mă întâlnesc aici cu o fostă colegă de facultate, auditor pentru sisteme de management ISO/BS OHSAS, la fel ca și mine. Ea colaborează cu un organism de certificare din România (românesc), unul mare și cunoscut de multă lume, auditori și auditați în același timp. Nu mare mi-a fost surprinderea să aflu că de ceva vreme „nu mai are audituri”. În lumea auditorilor chestiunea asta este sinonim cu a fi „out of job”.

Eu mai am audituri. Deja mă simt un „norocos”. Am să mă explic.

„Nu mai am audituri.” Asta a fost tot ce a comentat despre relația ei cu auditurile. Brusc am fost tentat să discut mai mult. Povestea a fost clară și rece.

În ultimile luni m-am întâlnit cu mai mulți cunoscuți din „lumea noastră”, „lumea auditorilor”. Aceeași problemă pentru toți interlocutorii mei: „Nu mai am audituri!”. Și asta în contextul în care ISO, marele „International Standardization Organization” se pregătește de fapte mari. ISO 9001 și ISO 14001 sunt pe lista lor de schimbare; noul ISO 45001 deschide ochii în domeniul managementului sănătății și securității ocupaționale. Alte zeci de standarde cu sisteme de management, de tot felul, sunt produse pe bandă la ISO și au văzut lumina tiparului și succesul în întreaga lume.

Lumea se schimbă. Dar și în România regulile se schimbă. Auditorii nu mai au audituri, clienții nu mai au sisteme de management auditabile, clienții cumpără certificate, secretarele și soferii sunt tot mai des utilizați în calitate de auditori șefi sau „echipă de auditori”. Organismele de certificare (neacredidate, să ne fie clar) se înmulțesc ca ciupercile după ploaie. Există o vorbă legată de treaba asta, cică în fiecare bucătărie de apartament de bloc există câte un organism de certificare nou înființat. Certificatele sunt tot mai des goale de conținut, la un „preț rezonabil negociat”. Se cumpără și se vând direct de pe internet, ca pătrunjelul în piață. Sunt multe certificate, culoarea diferă, cerneala, hârtia, toate diferite. Auditul nu mai are obiect şi scop.

Să fie oare o schimbare de paradigmă, sau pur și simplu tehnologia evoluează, viața evoluează, iar utilitatea auditului ca instrument de îmbunătățire continuă nu mai este o practică, ci istorie? Cineva, undeva a eșuat! Sau doar în România lucrurile merg românește?

Ieri am fost la un centru pentru plante, un fel de farmacie pentru ele, cu o problemă serioasă pe care am întâlnit-o la vița de vie pe care am înființat-o anul trecut. Am fost primit acolo de o doamna specialistă care a scos din raft o carte mare plină de plante și de bolile lor. După o analiză amănunțită a probelor cu care m-am prezentat mi-a dat verdictul: „virusul mozaicului nervurian al viţei”. Nu am înțeles prea multe, dar din fericire am aflat că există remediu și l-am cumpărat.

Un astfel de virus cred că a ajuns și pe nervurile sistemului de acreditate a organismelor de certificare pentru standardele de management ISO / BS OHSAS.

Cred că ISO ar trebui înainte de a „moderniza” standardele de management să rezolve problema acută a bolii cu virus care se întinde destul de rapid peste lumea pe care a creeat-o. Să existe acolo, la ISO acasă, un astfel de specialist în diagnostic și tratament. Dar oare s-a făcut vreun remediu pentru acest virus la ISO?

Până atunci lucrurile nu vor fi schimbate în bine. Lumea este tot mai atentă să cumpere certificate şi să le pună în fața clientului. Nici clientul nu știe de ce cere astfel de certificate uneori, așa că totul este ok.

Marile organisme de certificare prezente la noi în țară nu reacționează nicicum, sau nu vizibil. E destulă liniște mediatică în această arie. Probabil că sunt destul de îngrijorate când văd că le pleacă clienții lor fideli către micile „speranțe din bucătărie” care „prepară” certificate la tigaie. Poate acum sau într-un viitor apropiat această amenințare să fie virală cu virusul mozaicului nervurian... Ele sunt primele mari perdante în acest joc.

Organismele de cartier, de bucătărie (neacreditate) fac profituri rezonabile și vând imagine falsă a certificatului, dar destul de credibilă în ochii nepricepuți a celor care „evaluează prin licitații”astfel de certificate. În acest joc de piață, acreditarea înseamnă de multe ori costuri care depășesc cu totul valoarea patrimonială a bucătăriilor emitente de certificate neadevărate, împreună cu profitul strâns de pe urma acestei afaceri. Acreditarea înseamnă bani mulți, pentru fiecare standard certificabil, iar aceste celule mici parazitare nu își permit un astfel de lux. Ele sunt insectele care răspândesc virusul ... Iar organismele de acreditare, care dau voie să existe organismele de certificare, nu au competențe decât în aria de organisme acreditate de ele, restul fiind liber la soare.

În ceea ce îi privește pe auditorii din piață, lucrurile merg prost. O să meargă tot mai prost. Un alt exemplu în care competența iese din joc și lasă loc formelor fără fond.

Singurele care s-au protejat îndeajuns sunt marile corporații. Ele au produs propriile standarde care reglementează relația cu furnizorii și clienții lor. Aici lucrurile par să înflorească, iar acest proces acoperă cu succes lentoarea din zona tot mai deselor certificări fără fond ale standardelor ISO/BS OHSAS.

Am fost la reuniunea de 20 de ani și am discutat toate astea. Nu era locul și nici momentul pentru un astfel de subiect. Poate aici este, sau poate aici ar putea fi un început. Tot mai des dăm ocazia să arătăm tinerei generații, destul de prezentă sprijinind gardurile pe aleile facultății la momentul evenimentului despre care am povestit, așa cum făceam și noi odată în perioada sesiunii de vară, că lucrurile pot merge oricum, fără fond și fără efort, doar cu puțin print la un preț negociat rezonabil.

Oportunitatea sistemelor de management de tip ISO 9001, ISO 14001

Zilele acestea am citit un text fabulos care mi-a adus în minte de ce este nevoie de planificare, implementare, verificare şi analiză. Asta sună a PDCA şi am decis să copiez în acest articol textul în întregime. 

Când am învăţat primele lecţii despre ISO 9001 şi ISO 14001 am aflat că aceste standarde au la bază cerinţe „milităreşti”, iar ele sunt de fapt nepoţii unor nevoi de standardizare din armată care se aplică pe timp de pace. 

Acum revin la povestea cărţii. Lectură plăcută! 
 

„Iaşi, 14/27 februarie 1917

Vremea e minunată, vine primăvara dar vai! Cu ea nu vin şi veştile bune. N-aud decât de mizerie, foamete şi boală, şi din nenorocire se mai comit şi greşeli.

M-am sculat pentru întâia oară după mai bine de 2 săptămâni de şedere în pat. Mă simţeam ca o stafie, cu capul atârnând prea greu, parcă mi-aş fi pierdut din greutate şi aş fi plutit în nesiguranţă, pe deasupra apelor.
…
La 11, primii pe primarul oraşului, Racovitză… Primarul e tânăr şi plin de râvnă, deşi împrejurările în care trebuie să lucreze sunt neînchipuit de anevoioase. Oraşul e ticsit de o populaţie de 10 ori mai mare decât cea obişnuită. Peste tot bântuie epidemiile, hrana este din ce în ce mai neîdestulătoare, orice transport este aproape imposibil, cai nu sunt mai deloc şi puţinii care mai sunt mor din lipsă de furaj. Bietele animale scheletice trimise să aducă fân, sau mor pe drum, sau mănâncă jumătate din povara ce o cară la oraş.

Fapt că am stat în pat câtăva vreme mi-a dat prilejul să cercetez în linişte întreaga situaţie, şi astfel am început să înţeleg încetul cu încetul care-i pricina de-am ajuns în haosul în care ne zbatem. Nenorocirea şi dezastrul au venit atât de fără veste încât toţi şi-au pierdut capul şi le-a trebuit câtăva vreme ca să-şi dea seama de situaţie, dar era prea târziu. Starea de uluială şi lipsa de conducere ajunseseră în aşa hal, încât nicio putere omenească nu le mai putea îndrepta. 

Armata noastră a fost bătută şi a trebuit să se retragă în dezordine, părăsind oraşele unul după altul şi împreună cu oraşele au trebuit să fie părăsite şi spitalele, depozitele şi proviziile. Răniţii au fost evacuaţi pe cât s-a putut. Dar de câte ori s-a întâmplat să nu se poată!

La acestea trebuie adăugate: panica, dezordinea, uluiala, cât şi faptul că mulţi căutau să tragă foloase din haosul obştesc; neputinţa de a avea o vedere generală a situaţiei, veşnica temere că şi ultima poziţie va trebui părăsită, precum şi faptul că ţara era din ce în ce mai mică, din ce în ce mai săracă şi din ce în ce mai uluită de groază. Nu era decât o singură linie de cale ferată pe care se făceau transporturile de evacuaţi, de muniţii şi refugiaţi.
 
Ruşii fiind chemaţi în ajutor, veneau şi ei puhoi, din partea cealaltă; iar toate acestea trebuiau înfruntate de oameni care, mai mult sau mai puţin, îşi pierduseră capul. A fost cu adevărat o încercare aproape supraomenească.

Ruşii care veniseră ca mântuitori nu ne-au fost decât o greutate mai mare. Soseau în valuri nesfârşite. Ne părea bine să-i vedem, căci înfăţişau pentru noi o putere care ar fi putut să stăvilească înaintarea duşmanului; însemnau în ochii noştri nădejdea de a păstra ultima fărâmă din pământul nostru. La început nu se gândea nimeni la noua primejdie: foametea.

Aceste nenumărate gloate de ruşi trebuiau hrănite. Transporturile erau încete şi neîndestulătoare, aşa că ei puseră mâna pe tot ce se putea cumpăra. Bani aveau întotdeauna la îndemână, iar pofta lor de mâncare era nemărginită. Ţăranii nu-şi dădeau seama că, peste puţin, banii nu vor mai de nici un folos, că nu va mai fi nimic de cumpărat, dădeau tot ce aveau, fără chibzuială. Adesea am stat la fereastră şi priveam la soldaţii ruşi cum treceau în marş pe străzi; veneau în rânduri dese, întotdeauna cântând ciudate şi solemne cântece în care tenorul şi basul intonau pe rând acelaşi refren, extrem de impresionant şi uneori chiar zguduitor. În cântecele ruseşti e întotdeauna o notă de jale.

Ca ploaia de lăcuste de pe vremuri, aceşti ruşi năpădeau Moldova. Bine hrăniţi, îmbrăcaţi în haine pământii, înaintau încet, cu pas potolit, pustiind totul în calea lor! Aveau în urma lor doi ani de război, erau obişnuiţi să se îngrijească bine, să-şi adune provizii şi să fie prevăzători. Şi încetul cu încetul, aceşti mântuitori se prefăcuseră într-o grozavă primejdie la care nimeni nu se aşteptase.

În timpul din urmă am încercat să-mi concentrez mintea, să privesc înapoi şi înainte, la dreapta şi la stânga, şi m-am străduit să-mi dau seama de tot dezastrul situaţiei noastre. Uneori parcă mă părăseşte curajul în faţa lucrurilor ce văd.

Peste toate celelalte, am mai avut şi două luni de ger cumplit, aşa cum nu se pomeneşte în ţară decât din bătrâni. Regimentele care trebuiau refăcute erau încartiruite, într-un chip jalnic, în nişte cătune sărăcăcioase şi depărtate, pierdute între dealuri. Din pricina zăpezii, transporturile ajunseseră imposibile; foamea, frigul, mizeria, boala năvăliră peste bieţii soldaţi.
Aproape că nu mai erau drumuri între un loc şi altul, iar românii, neobişnuiţi din anii de linişte şi belşug să facă sforţări temeinice, nu ştiau să lupte cu astfel de greutăţi. Drept urmare s-au ivit dezordinea, unele incorectitudini şi lipsa unei conduceri destoinice şi a unei îndrumări sistematice.

Ştiam dinainte de ce aşteaptă însă fără ca să-mi pot da seama de amănunte. Acum le văd toate, îmi stau în faţa ochilor ca un tablou cu vedenii îngrozitoare. Am încercat să-i conving pe cei ce au răspunderea să facă toate sforţările necesare; am pus în cumpănă toată puterea mea – atâta cât am – ca să-i conving să nu stea amorţiţi, să nu jelească şi să nu se dea bătuţi, ci din contră, să-şi încordeze toată energia, luptând cu nădejde până la capăt. Românii sunt mai mult sau mai puţin fatalişti; ei îşi închipuie totdeauna că Dumnezeu, ori soarta, ori norocul are să se ivească în ceasul din urmă şi are să-i mântuie! Dar eu, cu obârşia mea englezească, am drept deviză „Ajută-te singur şi Dumnezeu îţi va ajuta”. Am încercat să predic acest crez, însă cu prea puţine rezultate.

Acum pare că au început să se dezmeticească; dar pentru a înfrunta ce? O situaţie atât de înspăimântâtoare, atât de disperată şi de încurcată, încât ar putea să înfioare inima cea mai vitează.

… Bietul om nu mai ştie cum s-o scoată la capăt, căci sunt luni de când n-a fost cu putinţă să se cureţe oraşul de zăpadă, nu s-au găsit oameni, nici cai, nici maşini, nici trăsuri deoarece armata a rechiziţionat tot, iar puţinii cai ce mai rămăseseră au murit de foame şi de frig.”

Nu sunt multe de spus aici. Este o pagină de istorie predată cu multă pricepere de o englezoaică care și-a iubit mai mult ca orice patria și a luptat pentru ea, pentru România. Este Regina Maria, Regina tuturor românilor! Iar textul este scris undeva acum 100 de ani. Este emoţionantă această lecţie de istorie, scrisă şi trăită, dar şi studiu de caz pentru o analiză a unui sistem aflat în plin haos din care nevoia de conducere şi planificare este evidentă.  
       
Textul este preluat din cartea „Maria, Regina României, Povestea vieții mele” vol. III, editura rao.

ISO 9001 va avea o versiune nouă în 2015

Noul standard ISO 9001 aşteptat pentru 2015 a sosit în formă de lucru şi pe adresa mea de e-mail. Documentul conţine în total 39 de pagini şi 10 capitole.

Pentru utilizatorii actualului standard ISO 9001 în versiunea 2008 numărul capitolelor (deci şi al cerinţelor) este în număr de 8. Noua versiune vine cu cerinţe noi şi va pune lumea la treabă. 

Asta într-un context în care astăzi a avea un sistem de management al calităţii conform cu cerinţele ISO 9001 este mai dificil de realizat decât faptul de a obţine un certificat ISO 9001.

Precum altă dată, şi mă refer la câţiva ani în urmă, cânt traversam anumite bulevarde din Bucureşti cu maşina şi întâlneam diferite mânuţe întinse care îţi ofereau la vânzare facturi în alb, care mai de care mai ispititoare, aşa astăzi, sunt firme care produc pe bandă rulantă certificate de conformitate ISO 9001 (dar nu numai pentru ISO 9001), strada fiind înlocuită cu internetul. Dacă ai noroc, în banii de certificat obţii şi un set de proceduri târşite „la pachet”. Interesul local este mai mare pentru certificate, nu pentru sisteme, iar asta este o realitate mai mică într-un spaţiu mai mare.

Într-un context în care regula se inversează, adică mai întâi „cumperi certificatul”, iar apoi te mai gândeşti dacă vrei sau îţi mai trebuie „să implementezi” un sistem de management al calităţii, cei de la ISO vin cu o nouă versiune, mai complicată, mai subtilă, mai de sistem, mai de management şi mai al calităţii şi evident mai plină de cerinţe privind sistemele de management al calităţii.

Dar dincolo de situaţia personalizată de la nivelul României, se pare că anumite firme din lume, chiar şi de la noi, au şi continuă să menţină sisteme de management al calităţii la cele mai bune cote de performanţă. Acestea sunt firme rare şi trebuie susţinute, iar echipele de angajaţi care participă la acest demers curajos încurajate şi lăudate. Ele sunt firmele vânate atât de casele mari de certificare cât şi de specialiştii în arta calităţii, cei care doresc să găsească un loc de muncă pe măsura competențelor dobândite.

Pentru acestea / aceştia am să prezint pe scurt (cu caracter informativ) noul cuprins al standardului, şi anume denumirea principalelor capitole şi ordinea în care vin acestea.

Capitolul 1: Domeniul de aplicare

Capitolul 2: Referinţe normative

Capitolul 3: Termeni şi definiţii

Capitolul 4: Contextul în care funcționează organizația

Capitolul 5: Leadership

Capitolul 6: Planificare

Capitolul 7: Suport

Capitolul 8: Funcţionare

Capitolul 9: Evaluarea performanţei

Capitolul 10: Îmbunătăţirea continuă

Este suficient pentru acest articol. Noua desfăşurare de forţe a standardului aduce o abordare diferită şi va necesita schimbarea reflexelor, atât a auditorilor, cât şi din partea celor care practică cu bună credinţă implementarea, menţinerea şi îmbunătăţirea continuă a sistemelor de management al calităţii.

Ce pot să vă spun în încheiere? Capitolul 9 este locul unde se prepară auditul intern şi analiza de management.

Vă aştept cu interes la orice dezbatere pe această temă. Utilizaţi secţiunea comentarii pentru dialog.

Un audit in Basarabia

Duminica trecuta, dimineata am deschis calculatorul sa verific e-mailul. Este un reflex deja, indiferent ca este o zi de lucru sau este week-end. De data aceasta este o zi mai speciala pentru ca aveam sa-mi fac bagajul si sa merg la un audit la Iasi.

Nu mare mi-a fost uimirea sa gasesc un mesaj scris de la o colega care tocmai se intorcea din auditul ei din Republica Moldova. Textul este savuros, l-am citit pe nerasuflate.... Imi permit (cu acordul autoarei) sa dau curs povestii:

"Draga Mihai,

De fapt, ar trebui sa te salut cu "draghi druzia" si "zdrasvuite", daca asa s-o fi scriind! Ca de-atata rusa vorbita in audit, la care ma uit ca mata-n calendar, am inceput sa ma obisnuiesc cu muzicalitatea limbii si cu anumite expresii care-mi tot flutura pe la urechi.

Am plecat marti seara, la 19,40, cu un tren in care cred ca erau 40 de grade, fara exagerare! Curgea transpiratia pe mine ca apa de la dus! Fereastra compartimentului era blocata (aceeasi situatie era in toate compartimentele, am verificat, e politica lor plina de originalitate de-a se feri de infractori), toate ferestrele de pe coridor erau deschise, dar nu se simtea nici un strop de aer. Racoarea s-a instalat odata cu intunericul, dar tot nu s-a putut dormi decat cu usa de la compartiment deschisa. Imagineaza-ti cat de "odihnitor" a fost acest "somn" iepuresc, cu grija bagajelor!

Firmele pe care le-am vazut au avut sisteme ISO 9001 impecabile, de-o functionalitate ireprosabila! (n.n. aici sunt prea multe detalii despre companiile auditate, asa ca am taiat urmatoarele pafagrafe)

Atat de multe au fost de vazut si de inregistrat la aceasta a doua firma (au fost de auditat 3 firme), incat am sarit peste masa de pranz, ca sa avem timp sa ajungem la tren in jurul orei 16,00…. Spun sa avem timp, pentru ca partenerul meu de audit (n.n. cel care a ajutat printre altele si la traducere) … m-a adus in Chisinau cu masina sa. 

Prin urmare, pranzul meu a fost compus din biscuiti cu crema, fiindca altceva mai "sigur" n-am gasit sa cumpar in gara. In tren era tot cald, nu chiar ca la sosire, totusi destul de cald. M-am bucurat ca aveam o priza foarte aproape de compartiment si nu trebuia sa tensionez cablul laptop-ului, ca la sosire. In trenurile rusesti, din motive numai de ei stiute, prizele nu sunt in compartimente, ci pe coridoare. M-am apucat de lucru si-am constatat curand ca priza mea era defecta, iar bateria mi s-a descarcat. Am cerut un prelungitor de la insotitoarea de vagon, insa nu avea. M-am dus in cealalta parte a vagonului, la bar si i-am rugat sa ma lase sa stau acolo si sa ma folosesc de priza lor. Nu m-au primit, ca nu le da voie regulamentul! Probabil, ca sa nu le stea in gat consumatorilor mancarea, vazandu-ma pe mine la lucru. M-am dus in vagonul vecin, unde am gasit un insotitor foarte cumsecade, care mi-a gasit imediat un loc si m-a ajutat sa-mi duc bagajul, dupa ce-am facut proba prizei, sa vedem daca este functionala. Insotitorul de vagon era convins ca priza este de 110, nu de 220. Era de 220. 

Cand m-am intors in vagonul meu dupa ultimul bagaj, am provocat panica in randul insotitorilor de vagon cu ideea mea nastrusnica de-a-mi schimba domiciliul inainte de granita. "Vai di mini, da' nu si poati! Ci io am "pisu" pi hirtii ci am ... calitori si cum si poati si plesi unu'? Nu si poati dicit numa' dupi vami!" OK, i-am linistit pe agitati si-am asteptat "si treaci vama", vorba lor. In granita era programat sa stam 1,2 ore. Am stat 3. Pana s-au miscat, pana ne-au scanat pasapoartele si ne-au intervievat si cei de dincolo si cei de dincoace de Ungheni, m-a apucat disperarea. Caci voiam sa transcriu inregistrarile celor doua dosare, cat timp aveam informatia proaspata. Intre timp, mi-am scazut pretentiile la numai un dosar, iar la aceasta activitate nu aveam de gand sa renunt.

In fine, dupa 3 ore nesfarsite, ajung in celalalt vagon, mult mai confortabil decat primul, ma bag in priza si ma apuc de lucru cu sarg. Nu trec nici zece minute si apare un tip invesmantat in reverenda de preot, tanar, cu dintii de pe maxilar iesiti in afara ca la iepuri sau nutrii, civilizat si ingrozitor de vorbaret. Exact ce-mi lipsea! Nu puteam inchide usa de la compartiment, atat din cauza caldurii, cat si din cauza firului bagat in priza de pe coridor. Am aflat ca fusese la Moscova si mergea la Timisoara, ca-si luase acum trei luni, de cand haladuia prin "mama Rusia", o cartela Orange, pe care n-o mai putea accesa acum. Atata era de framantat de griji, atat de mult se straduia sa gandeasca profund (din pacate, cu voce tare, in usa compartimentului meu, total nepasator de faptul ca eu lucram in acest timp) si atat era de nefericit ca nu-si poate suna fratele din Iasi, sa-l roage sa-l ajute, incat i-am imprumutat telefonul. Cu teama, fiindca nu stiam cat are de gand sa vorbeasca, in schim stiam ce hai imi va face Vasiloae (n.n. adica sotul de acasa) daca voi depasi minutele. Nu a vorbit decat un minut. Apoi a mai dat un telefon, de aproape un minut. Apoi m-a sunat matusa lui, care a vrut sa afle cati ani am si daca sunt in tren cu nepotul ei (?!). L-am cautat pe tanarul prelat, care domicilia in compartimentul vecin, dar plecase "de-acasa" in cealalta parte a trenului (caci mai ramasese o insotitoare de vagon care nu-i cunostea povestea), in timp ce matusa lui imi spunea ca "nu-i nimic daca nu-l gasesc, sa o sune el mai tarziu, cand vine"! Vorba unui prieten: "Grand merci cu frisca!" Sa o sune de pe telefonul meu! A vorbit, a revenit si, politicos, m-a pus la curent cu ultimele noutati in ceea ce-l privea, incepand cu dorinta de-a cobori in Ploiesti sa-si ia o noua cartela Orange si sfarsind cu intrebarea obsesiva: "cum ajung la Timisoara sau la Oradea (nu era foarte hotarit), cat ma costa biletele, ce trenuri am" etc. Nu conta ca nu-i raspundeam si lucram de zor. Spre ghinionul meu, era cald, iar fereastra deschisa de pe culoar era in dreptul compartimentului meu, nu al lui.

Apoi, timp de o ora, a fost liniste. Linistea dinaintea marilor furtuni. Aveam sa aflu foarte curand de ce. Intre timp, eu am sters din telefon numerele necunoscute si mi-am vazut de treaba. In tot acest timp, el a butonat continuu pe telefonul lui, incercand sa porneasca acel pachet Orange, desi un suflet caritabil ii spusese ca nu poate beneficia de serviciile cartelei fiindca nu o reincarcase de trei luni. Butonand, nu stiu cum a reusit sa-si strice display-ul telefonului, care se albise si-i desena discret, pe diagonala, un fel de frunza neagra. Banuiesc ca daduse cu el de pamant, de nervi. Disperat, cu totul prada unei crize de isterie, m-am pomenit cu el peste mine in compartiment, plangand, rugandu-se Bunului Dumnezeu sa-l ajute sa iasa din aceasta grea incercare si ispita, batand matanii, gata sa-si sparga capul de patul pe marginea caruia stateam eu, cu calculatorul in brate. Apoi rugandu-se Sfintei Fecioare Maria sa-l ajute si mie sa-l sprijin sa-si recupereze numerele de telefon cele mai importante! Bine ca eram imbracata decent. De fapt, nici nu se putea altfel, avand usa deschisa spre coridor. Insa era totusi ora 0,45, o ora foarte nepotrivita pentru asemenea "vizite" neprogramate. Cand a auzit ca am sters numerele din telefon, am crezut ca va face infarct! A izbucnit in lacrimi, si-a frant mainile, a inceput sa tremure. O, Doamne! Am lasat balta ce faceam, am pus cartela lui in telefonul meu, apoi inca o cartela de-a lui, caci prima il umpluse de disperare, fiindca "nu avea numarul lui tanti Aurica din Oradea". A gasit in fine toate numerele, mi-a multumit cu recunostinta si mi-a declarat ca el "nu mai poate dormi in noaptea asta, caci este prea agitat". Era deja ora 1,37. Cum nu parea prea grabit sa se duca in compartimentul lui, l-am lamurit ca are un drum lung de facut si trebuie sa stea macar intins, daca nu doarme. Mi-era clar ca are probleme cu nervii, saracul de el. Insa, spre norocul meu, era foarte civilizat, asa ca mi-a dat dreptate si s-a retras. Iar eu mi-am strans cablul fuguta-fuguta, am inchis calculatorul, am strans tot, mi-am facut patul, am incuiat usa, am pus siguranta si-am stins lumina, totul in mai putin de doua minute! De teama ca m-ar putea vizita din nou. Iar dimineata, cand am ajuns in Gara de Nord, la fix ora 6,00, am deschis usa cu mare grija, sperand sa nu-l mai intalnesc. Fiindca la ora 1,37 ramasese ca va cobori in Bucuresti, iar de-aici va pleca spre Timisoara sau Oradea, nu stia clar. Slava Domnului, se razgandise din nou si coborase totusi in Ploiesti, bietul om!

Uite-asa m-am distrat eu cu acest drum in Basarabia.

Acum ma lupt cu caldurile unui iunie ca un august din copilaria mea si incerc sa ajung la zi cu toate!

Iti doresc din suflet numai si numai bine, multa sanatate si toate sperantele implinite! Multe salutari Danei si fiului tau!

Cu drag si prietenie,

Rodica" 

Am terminat de citit cu ceva emotii la gandul ca in numai cateva ore o sa urc in trenul de Iasi. 

Din fericire drumul spre Iasi a fost ok. Pana la Ramnicu Sarat a functionat aerul conditionat. Apoi ba. 

Cand m-am intors din auditul meu, am aflat acasa ca alimentatorul de la laptop-ul meu se arsese intr-o priza din tren. Acolo nu mi-am dat seama de acest detaliu si am crezut ca pur si simplu nu a mai functionat priza. Nu de alta, dar eram intr-un moment in care as fi dat orice sa pot utiliza masinaria arsa, aveam de predat la TUV Karpat ceva dosare, urgent, urgent. Era trecut de ora 23.00

ISO 50001:2011. Ati auzit despre el?

Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) a publicat în 2011 standardul ISO 50001. 

El are ca obiect sistemele de management al energiei.

În România acest standard a fost tradus şi preluat ca atare de către Asociaţia de Standardizare din România (ASRO).

Sursa: iso.org

Poţi să citeşti mai multe aici.

Mihai Dogariu
Auditor & Lector

Pentru Sisteme de Management ISO/OHSAS
TÜVKarpat/TÜV Thüringen

Legea 211/2011, astazi despre pastrarea evidentei deseurilor

Nu este un subiect nou, am mai scris despre acesta:

Evidenta gestiunii deseurilor: http://regimuldeseurilor.blogspot.ro/2012/03/evidenta-gestiunii-deseurilor.html

Legea nr. 211/2011 privind regimul deseurilor (II): http://auditextern.blogspot.ro/2012/03/legea-nr-2112011-privind-regimul.html

***

Astazi vin cu aspecte noi, pornind de la modelul de gestionare a deseurilor medicale prevazut in Ordinul 1226/2012.

In sectiunea 1 la Metodologia din Ordinul 1226/2012, legiuitorul prevede:

„1.1. Unitatile sanitare care desfasoara activitati medicale, in calitate de producatori de deseuri, au obligatia sa tina evidenta gestionarii acestora, in conformitate cu modelul prevazut la sectiunea 5.1.

1.2. Urmatoarele unitati, indiferent de forma de organizare a acestora, in calitate de producatori/detinatori de deseuri, au obligatia sa tina evidenta gestionarii deseurilor de medicamente, in conformitate cu modelul prevazut la sectiunea 5.1, si sa respecte prevederile prezentei metodologii de culegere a datelor:

a) farmacii, drogherii, unitati autorizate pentru vanzarea sau distributia medicamentelor si produselor farmaceutice;

b) unitati de productie, depozitare si pastrare a medicamentelor si a produselor biologice;

c) institute de cercetare farmaceutica;

d) unitati preclinice din universitatile si facultatile de farmacie;

e) Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale.

In sectiunea 5.1, apare un tabel extrem de interesant si care poarta numele de “Registrul de evidenta a deseurilor”.

Acest tabel contine 16 coloane:

Coloana 1: Ziua

Coloana 2: Cantitatea (kg)

Coloana 3: Tipul receptorului de colectare

Coloanele 4 si 5: Stocarea temporara

Coloanele de la 6 la 9: Tratarea

Coloanele de la 10 la 12: Transportul

Coloanele de la 13-15: Eliminarea

Coloana 16: Ramasa in stoc

Nu vreau sa comentez cum este cu tratarea, cu stocarea temporara, cu eliminarea si valorificarea. Am scris deja despre acest subiect care a reusit sa ma duca la confuzie totala (daca vreti sa cititi mai mult gasiti articolul aici: http://regimuldeseurilor.blogspot.ro/2013/01/despre-ce-vorbim-colectam-tratam-ori-ce.html).

As vrea sa ma refer astazi la Registrul de evidenta in care, dupa cum ne spune coloana 1, inregistrarile se realizeaza in ziua in care se cantaresc deseurile. Am auzit bine? Da, inregistrari de fiecare data cand cantarim deseurile.

O operatie de cantarire a deseurilor si inregistrare a cantitatilor de fiecare data cand se efectueaza cantarirea. Asta este destul de mult pentru orice companie din Romania. Cam asta am invatat eu in ultimii ani in care am strabatut tara de la un capat la altul, de la vest la est si de la nord la sud. Evidenta gestionarii deseurilor este un efort, iar cantarirea deseurilor ca practica repetitiva este dublu.

Ce noroc ca aceste prevederi se aplica numai pentru cei care sunt vizati de Ordinul 1226/2012. O mare usurare, nu?

Hai sa vedem cum stam cu Legea 211/2011 si cu art. 49, paragraf (4): „Persoanele juridice/Persoanele fizice autorizate, precum si producatorii de deseuri periculoase, operatorii economici care sunt autorizati pentru colectarea si transportul deseurilor periculoase sau care actioneaza in calitate de comercianti ori brokeri sunt obligati sa tina o evidenta cronologica a cantitatii, naturii, originii si, dupa caz, a destinatiei, a frecventei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum si a operatiunilor prevazute in anexele nr. 2 si 3 si sa o puna la dispozitia autoritatilor competente, la cererea acestora.”

Despre ce este vorba in aceasta evidenta cronologica? Despre cantitati, natura, originea, destinatia, frecventa, mijloc de transport, metoda de tratare, operatiunile de valorificare si/sau eliminare, evident pentru deseurile periculoase. 

Citind articolul 49, paragraful (4), automat ne ducem cu gandul la un tabel in care trebuie sa completam inclusiv ziua, cantitatea etc.   

Am pornit de la o scurta paralela intre Ordinul 1226/2012 si Legea 211/2011 pentru a ajunge la o concluzie simpla: evidenta gestionarii deseurilor este o chestiune serioasa, care necesita dovezi privind trasabilitatea si care se bazeaza pe o activitate continua, pe cantar si pe efortul de a completa baze de date, corelate, printre altele, cu cerintele din HG 856/2002 si HG 1061/2008. 

O astfel de evidenta cronologica este un prim pas obligatoriu pentru a realiza un audit de deseuri.

De aceea cantarul trebuie sa fie la noi.

Cam atat pentru astazi. Mai sunt si alte particularitati ale Ordinului 1226/2012. Dar despre acestea, in articolele care vin.

Mihai Dogariu

Lector si auditor

pentru sisteme de management ISO/OHSAS

TÜV Thüringen/TÜV Karpat

Ti-a placut articolul? Nu uita sa dai Like. De asemenea nu uita ca ne gasesti si pe Facebook

Lasa un comentariu aici si cu siguranta va fi citit si de altii care au nevoie, ca si tine, de un spatiu in care sa comunice despre preocuparile comune in domeniul deseurilor.

Poti sa mai citesti despre cele mai citite articole in anul 2012.

Ordinul 1226/2012, un exemplu bun pentru managementul de mediu ISO 14001 – (4)

Despre instruirea si formarea personalului

Daca deja am discutat despre structura de personal si despre documente cerute de cele doua texte analizate, astazi sa vorbim despre o noua provocare cu care vine Ordinul1226/2012 si care acopera foarte bine cerintele ISO 14001: competenta, instruire si constientizare.

ISO 14001 cere organizatiilor sa asigure un nivel corespunzator de competenta pentru personalul care are atributii in domeniul sistemelor de management de mediu, iar pentru restul angajatilor si a altor parti interesate, un nivel de sensibilizare corespunzator cu impactul pe care il au activitatile lor individuale asupra mediului.

Ce mai cere ISO 14001? Evident reguli dupa care se organizeaza instruirea pentru competenta si constientizare.

Cam asa ar suna la modul declarativ cerinta din standard. Nu vreau sa intru in detalii aici, ideea conteaza.

***

Acum sa revin la Ordinul 1226/2012, un exemplu unic in domeniul textelor legale in domeniul mediului: la art. 55, paragraf (1) prevede ca unitatile sanitare sunt obligate sa asigure instruirea si formarea profesionala continua pentru angajati cu privire la gestionarea deseurilor (n.n. medicale). Aceasta instruire nu este facuta oricum, ci dupa o regula clara si la momente de timp sau in situatii clar precizate. Acestea sunt:

• la angajare;
• la preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe un alt post;
• la introducerea de echipamente noi sau la modificarea echipamentelor existente;
• la introducerea de tehnologii noi;
• la recomandarea persoanei desemnate sa coordoneze activitatea de gestionare a deseurilor rezultate din unitatea sanitara existenta care a constatat nereguli in aplicarea codului de procedura, precum si la recomandarea inspectorilor sanitari de stat;
• la recomandarea coordonatorului activitatii de protectie a sanatatii in relatie cu mediul;
• periodic, indiferent daca au survenit sau nu schimbari in sistemul de gestionare a deseurilor medicale.

Frecventa instruirilor este si ea mentionata.

Hm, deja nu mai este o gluma. Multi ar stramba din nas si ar striga „asa ceva este prea mult!”

Da, este o cerita legala si este o cerita foarte dura. Am intalnit asa ceva in cazul aplicarii legislatiei in domeniul sanatatii si securitatii in munca (Legea 319/2006) si la situatiile de urgenta (Legea 307/2006). 

Acolo sunt prevazute tot felul de instruiri pentru salariati: la angajare, periodice, la diferite momente si conditii etc. Dar asa ceva nu am vazut in cazul protectiei mediului (din ceea ce retin eu din legislatia aplicabila) si nici in domeniul deseurilor - pana la aparitia Ordinului 1226/2012.

Este bine sau este rau?

Nu comentez aici acest aspect. As spune doar ca o astfel de prevedere impusa intr-un act legal in domeniul protectiei mediului aplicabil unui grup mai larg de activitati ar simplifica mult munca celor care trebuie sa implementeze in organizatii cerinta ISO 14001 cu privire la competenta, instruire si constientizare.

In lipsa unei astfel de prevederi organizatiile au invatat sa asigure instruire pentru constientizare (n.n. in special) in domeniul securitatii in munca si a situatiilor de urgenta. Nimic in domeniul protectiei mediului. Si nici nu vor face ceva in viitorul apropiat ("cine ne obliga?").

Referitor la regulile privind instruirea: Ordinul 1226/2012 mai vine cu ceva. Art. 54, paragraf (2) prevede ca Institutul National de Sanatate Publica va elabora metodologia de instruire a personalului medical cu privire la gestionarea deseurilor medicale, care trebuie sa fie implementata in fiecare unitate sanitara.

Cu o astfel de metodologie, personalul implicat in sistemul de gestionare a deseurilor medicale periculoase trebuie sa cunoasca (art. 56):

• tipurile de deseuri produse in unitatea sanitara;
• riscurile pentru mediu si sanatatea umana in fiecare etapa a ciclului de eliminare a deseurilor medicale;
• planul de gestionare a deseurilor rezultate din activitati medicale, cu regulamentele interne si codurile de procedura pentru colectarea separata pe categorii, stocarea temporara, transportul si eliminarea deseurilor medicale periculoase, precum si procedurile / protocoalele aplicabile in caz de accidente sau incidente survenite in activitatea de gestionare a deseurilor.

Iar instruirea trebuie sa se faca dupa un plan de formare profesionala continua (art. 57, al. h).

***

Pentru orice firma care trebuie sa aplice asa ceva poate fi o mare problema; pentru o organizatie care doreste sa implementeze un sistem de management de mediu de tip ISO 14001 are sens; iar pentru unitatile sanitare este o obligatie.

Cam atat pentru astazi. Mai sunt si alte particularitati ale Ordinului 1226/2012 care pot fi comentate ca parti dintr-un sistem de management de mediu conform ISO 14001. Dar despre acestea in articolele care vin.

Mihai Dogariu

Lector si auditor

pentru sisteme de management ISO/OHSAS

TÜV Thüringen/TÜV Karpat

Ti-a placut articolul? Nu uita sa dai Like. De asemenea nu uita ca ne gasesti si pe Facebook

Lasa un comentariu aici si cu siguranta va fi citit si de altii care au nevoie, ca si tine, de un spatiu in care sa comunice despre preocuparile comune in domeniul deseurilor.

Articole in legatura cu subiectul prezentat:

Ordinul 1226/2012vs. Managementul de mediu ISO 14001

Ordinul 1226/2012 un exemplu bun pentru managementul de mediu ISO 14001 (1)

Ordinul 1226/2012, un exemplu bun pentru managementul de mediu ISO 14001 (2): Despre coordonatorul activitatii de protectie a sanatatii in relatie cu mediul din unitatile sanitare si treburile lui 

Ordinul 1226/2012, un exemplu bun pentru managementul de mediu ISO 14001 (3): Despre documente si inregistrari.

Nu uita de Dictionarul de deseuri: defintiile din Ordinul 1226/2012

Anexa 4 la Ordinul 1226/2012: Continutul cadru al planului de gestionare a deseurilor rezultate din activitatile medicale

SECTIUNEA 1: Cerinte legale privind continutul planului de gestionare

In conformitate cu legislatia in vigoare, planurile de gestionare a deseurilor contin, dupa caz, si luand in considerare nivelul geografic si acoperirea zonei de planificare, cel putin urmatoarele:

a) tipul deseurilor pe coduri, cantitatea si sursa deseurilor generate, precum si o evaluare a evolutiei viitoare a fluxurilor de deseuri;

b) schemele existente de colectare, tratare si principalele instalatii de eliminare a deseurilor rezultate din activitatile medicale;

c) o evaluare a necesarului de scheme de colectare, infrastructura necesara si, daca este cazul, investitiile legate de acestea;

d) informatii suficiente cu privire la criteriile de identificare a amplasamentelor si capacitatii instalatiilor de tratare si/sau eliminare a deseurilor rezultate din activitatile medicale;

e) politici generale de gestionare a deseurilor rezultate din activitatile medicale, inclusiv tehnologii si metode planificate de gestionare a deseurilor sau politici privind deseurile care ridica probleme specifice de gestionare.

De asemenea, Planul de gestionare a deseurilor rezultate din activitatile medicale poate contine, luand in considerare nivelul geografic si acoperirea zonei de planificare, urmatoarele:

a) aspectele organizationale legate de gestionarea deseurilor, inclusiv o descriere a alocarii responsabilitatilor intre actorii publici si privati care se ocupa cu gestionarea deseurilor;

b) o analiza a utilitatii si a adecvarii utilizarii instrumentelor economice si de alta natura pentru rezolvarea diverselor probleme legate de deseuri, luand in considerare necesitatea mentinerii unei bune functionari a pietei interne;

c) utilizarea unor campanii de sensibilizare si de informare adresate publicului larg sau unor categorii speciale.

SECTIUNEA a 2-a  Planul de gestionare a deseurilor rezultate din activitatile medicale (propunere de continut)

   1. Informatii generale privind unitatea sanitara

   2. Situatia actuala privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile unitatii sanitare

   2.1. Proceduri si practici existente

   2.2. Responsabilitati privind gestionarea deseurilor

   2.3. Tipurile deseurilor pe coduri si cantitati de deseuri rezultate din activitatile medicale

   2.4. Localizarea si organizarea facilitatilor de colectare si stocare temporara a deseurilor rezultate din activitatile medicale

   2.5. Modul de tratare prin decontaminare termica la temperaturi scazute (abur, aer cald etc.) si modul de eliminare a deseurilor rezultate din activitatile medicale

   3. Obiective strategice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale

   3.1. Prevenirea generarii deseurilor

   3.2. Colectarea, stocarea temporara, tratarea prin decontaminare termica la temperaturi scazute, analizarea rezultatului decontaminarii, eliminarea deseurilor rezultate din activitatile medicale

   4. Masuri privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale

   4.1. Colectarea deseurilor rezultate din activitatile medicale

   4.2. Stocarea temporara a deseurilor rezultate din activitatile medicale

   4.3. Transportul intern al deseurilor rezultate din activitatile medicale

   5. Identificarea si evaluarea optiunilor existente de tratare prin decontaminare termica la temperaturi scazute si eliminarea deseurilor rezultate din activitatile medicale

   6. Proceduri pentru situatii de urgenta

   6.1. Împrastieri accidentale de deseuri infectioase

   6.2. Împrastieri accidentale de chimicale periculoase

   7. Instruirea personalului

   8. Estimarea costurilor privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale

   9. Planul de actiune

(inapoi la articolul de baza)

Ordinul 1226/2012, un exemplu bun pentru managementul de mediu ISO 14001 – (3)

Despre documente si inregistrari

Pentru ca facem o paralela intre un standard (ISO 14001:2005) si un text legal (Ordinul 1226/2012) nu putem sa nu discutam despre un subiect care este foarte sensibil in orice organizatie care are implementat si certificat un sistem de management de mediu conform ISO 14001.

Sistemele de management, fie ele de calitate, mediu, sanatate si securitate ocupationale, de securitate a informatiei etc., toate au la baza documente (manuale, proceduri, instructiuni) si inregistrari. Acestea ne invata „cum sa facem ceea ce trebuie sa facem” (procedurile de exemplu); si arata „cum am facut ce trebuia sa facem” (inregistrarile).

In Standardul ISO 14001 exista trei cerinte prezentate la sectiunile 4.4.4 Documentatie, 4.4.5 Controlul documentelor si 4.5.4 Controlul inregistrarilor, care se ocupa cu fabricarea de reguli scrise si de dovezi privind actiunile din cadrul sistemului de management de mediu.

Ordinul 1226/2012 prezinta o serie de reguli dupa care cere organizatiilor (unitatilor sanitare) sa isi dezvolte proceduri proprii pentru realizarea de actiuni si inregistrari; acestea din urma urmand a fi raportate catre autoritatile statului (pentru aceste reguli Ordinul prezinta cerinte detaliate, continut si modele de formulare).

Am facut o scurta lectura a textului din Ordinul 1226/2012 si am extras cateva dintre cele mai importante dovezi ale documentelor de sistem. Avem asa:

(1) Planul de gestionare a deseurilor rezultate din activitatile medicale. Ordinul 1226/2012 prezinta in anexa continutul cadru al acestuia. El este un document obligatoriu pentru toate unitatile sanitare care desfasoara activitati medicale si este cerut pentru obtinerea vizei anuale a autorizatiei sanitare de functionare. Exceptie fac unitatile sanitare care desfasoara activitati medicale si care genereaza mai putin de 300 kg de deseuri periculoase intr-un an.

Planurile de gestionare a deseurilor medicale sunt analizate si actualizate anual si sunt revizuite o data la 5 ani. Ele trebuie sa fie aprobate de directiile de sanatate publica judetene, respectiv a Municipiului Bucuresti. Ele fac referire ori genereaza noi documente / inregistrari in sistem (politici, obiective, planuri de actiune etc.)

(2) Fise de post: Art. 9. din Ordinul 1226/2012 prevede: „in toate unitatile sanitare, activitatile legate de gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale fac parte din obligatiile profesionale si sunt inscrise in fisa postului fiecarui salariat”. Cu alte cuvinte in fisele de post ale salariatilor apar prevederi noi si obligatorii cu privire la atributiile lor in legatura cu gestionarea deseurilor (a se vedea aici mai mult).

(3) Decizii interne de numire: Art. 54 din Ordinul 1226/2012, la punctul c) prevede ca reprezentantul legal al unitatii medicale „desemnează o persoană, din randul angajatilor proprii, ... care sa urmareasca si sa asigure indeplinirea obligatiilor prevazute de Legea nr. 211/2011, de prezentele norme tehnice, precum si de legislatia specifica referitoare la managementul deseurilor...”.

Alte decizii interne de numire: Art. 51, alineat (2) prevede ca: „o persoana desemnata de coordonatorul activitatii de protectie a sanatatii in relatie cu mediul tine evidenta deseurilor pe tipuri si este responsabila cu completarea formularelor prevazute in anexa nr. 1 la HG 856/2002. Aceasta persoana isi desfasoara activitatea sub indrumarea si controlul coordonatorului activitatii de protectie a sanatatii in relatie cu mediul care asigura furnizarea datelor privitoare la cantitatile de deseuri colectate, pe tipuri, conform metodologiei prevazute in anexa nr. 2 la ordin”.

(4) Planuri, strategii de management si proceduri medicale, regulamentele interne si codurile de procedura: aici avem un ansamblu de documente care descriu un intreg sistem de documente de management sau de gestionare a deseurilor medicale din unitatile sanitare. Se distring doua feluri de documente:

•        Regulamentul intern;
•        Coduri de procedura.  

(5) Planuri de interventie pentru situatii deosebite:in legatura cu transportul de deseuri medicale periculoase. Astfel, art. 38 din norma tehnica, la paragraful 3) prevede ca „producatorii de deseuri periculoase au obligatia sa elaboreze... planuri de interventie pentru situatii deosebite si sa asigure conditiile de aplicare a acestora”.

(6) Raport anual privind activitatea de gestiune a deşeurilor, formulare privind evidenta deseurilor conform HG 856/2002 (a se vedea mai multe aici) si formulare de transport deseuri conform HG 1061/2008 (a se vedea mai multe aici). Aici apare ceva nou: Art 52. (2) „Unitatile prezinta anual un raport privind activitatea de gestiune a deseurilor, in conformitate cu metodologia prevazuta in anexa nr. 2 la ordin, sectiunea 5.2, partea I”. Modelul de raportare este prefabricat si dezvoltat in textul metodologiei.  

(7) Dovezi privind instruirea si formarea profesionala a angajatilor: cu privire la gestionarea deseurilor medicale. Inregistrarile trebuie sa cuprinda instruirea la angajare; la preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe un alt post; la introducerea de echipamente noi sau la modificarea echipamentelor existente; la introducerea de tehnologii noi; la recomandarea persoanei desemnate sa coordoneze activitatea de gestionare a deseurilor rezultate din unitatea sanitara existenta care a constatat nereguli in aplicarea codului de procedura, precum si la recomandarea inspectorilor sanitari de stat; la recomandarea coordonatorului activitatii de protectie a sanatatii in relatie cu mediul; periodic, indiferent daca au survenit sau nu schimbari in sistemul de gestionare a deseurilor medicale” Art. 55 (1).

(8) Procedura (regula) pentru realizarea instruirilor: Art. 55 (2) prevede ca „perioada dintre doua cursuri succesive este stabilita de persoana desemnata din cadrul directiei de sanatate publica judetene sa coordoneze activitatea de gestionare a deseurilor rezultate din unitatile sanitare existente in judet, dar nu trebuie sa depasească 12 luni.

(9) Planul de formare profesionala continua a angajatilor din unitatea sanitara cu privire la gestionarea deseurilor medicale: care trebuie aprobat de reprezentantul legal al unitatii medicale (manager, director, administrator, medic titular), art. 57, paragraf h).

(10) O altfel de evidenta a gestionarii deseurilor (alta diferita de cea din HG 856/2002): este descrisa in Metodologia anexata la Ordinul 1226/2012 la sectiunea 5.1. Aceasta evidenta a deseurilor este extinsa de la unitatile sanitare, astfel cum sunt ele definite in Ordin, la unitati precum farmacii, drogherii, unitati autorizate pentru vanzarea sau distributia medicamentelor si produselor farmaceutice; unitati de productie, depozitare si pastrare a medicamentelor si a produselor biologice; etc. In cazul deseurilor de medicamente.

(11) Regulament intern privind modalitatea in care fiecare container sau recipient continand deseuri trebuie etichetat in sectia/laboratorul in care a fost umplut, folosindu-se etichete autocolante cu datele de identificare ale unitatii sanitare, sectia/laboratorul si data umplerii. Sectiunea 3.3 din Metodologie prevede ca acest regulament sa fie elaborat de catre coordonatorul activitatii de protectie a sanatatii in relatie cu mediul.

(12) Registru de evidenta a deseurilor – sectiunea 5.1 din Metodologie.

(13) Fisa interna de gestionare a deseurilor.

Am pus intr-o lista scurta aceste documente care caracterizeaza managementul deseurilor intr-o unitate medicala, astfel cum prevede Ordinul 1226/2012. Luate si analizate individual acestea, fie ele reguli procedurate, modele de prezentare a datelor si inregistrarilor, ele sunt parti ale unui sistem de management de mediu, astfel cum viseaza si isi doreste ISO 14001.

Poate aici este farmecul Ordinului 1226/2012. El te ajuta sa iti implementezi un sistem de management de mediu conform ISO 14001 fara sa nici nu citesti ceritele din acest standard (ma limitez aici la afirmatia adusa la nivelul documentelor si inregistrarilor specifice in legatura cu gestionarea deseurilor vizate de Ordinul 1226/2012).

Mai sunt si alte particularitati ale Ordinului care contribuie la afirmatia de mai sus. Dar despre acestea in articolele care vin.   

  

Mihai Dogariu

Lector si auditor

pentru sisteme de management ISO/OHSAS

TÜV Thüringen/TÜV Karpat

Ti-a placut articolul? Nu uita sa dai Like. De asemenea nu uita ca ne gasesti si pe Facebook

Lasa un comentariu aici si cu siguranta va fi citit si de altii care au nevoie, ca si tine, de un spatiu in care sa comunice despre preocuparile comune in domeniul deseurilor.

Articole in legatura cu subiectul prezentat:

Ordinul 1226/2012vs.Managementul de mediu ISO 14001

Ordinul 1226/2012 unexemplu bun pentru managementul de mediu ISO 14001 (1)

Ordinul 1226/2012, unexemplu bun pentru managementul de mediu ISO 14001 (2): Despre coordonatorul activitatii de protectie a sanatatii in relatie cu mediul din unitatile sanitare si treburile lui 

Nu uita de Dictionarul de deseuri: defintiile din Ordinul 1226/2012