joi, 9 august 2012

Topul celor mai bune performante in gestionarea deseurilor la nivelul tarilor UE



Un comunicat de presa din data de 7 august 2012 al CE prezinta „medaliile” pentru gestionarea deseurilor municipale in spatiul UE.

România detine 4 „medalii de aur”, 3 „medalii de argint” si multe de „bronz”. Acest palmares aduce un total de 11 puncte pentru tara noastra, situandu-ne in pozitia a V-a din coada plutonului. Evaluarea a fost realizata pe baza a 18 criterii, printre care: deseuri totale reciclate, costul eliminarii deseurilor si incalcari ale legislatiei europene.

Chestiunea este ca nu se discuta de „medalii” aici, ci de „stegulete”, care sunt verzi (bine), portocalii si rosii (rau). La noi cele mai multe sunt rosii si ne aduna cu alte state membre precum: Bulgaria, Republica Ceha, Cipru, Estonia, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia si Slovacia.

La capatul opus, ca de fiecare data, apar cei cu multe stegulete verzi. Ei sunt: Austria, Belgia, Danemarca, Germania, Tarile de Jos si Suedia, tari dintre care niciuna nu are mai mult de 2 stegulete rosii.

Pentru mai multe detalii puteti accesa:

Mihai Dogariu

miercuri, 8 august 2012

Despre uleiurile uzate (1)


Chiar daca HG 235/2007, privind gestionarea uleiurilor uzate, nu mai este o noutate pentru cei care gestioneaza deseuri, in particular uleiurile uzate, Legea 211/2011, privind regimul deseurilor, o aduce in actualitate atunci cand vorbeste despre uleiurile uzate si regenerarea uleiurilor uzate.
HG 235/2007 transpune in legislatia nationala Directiva 75/439/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind eliminarea uleiurilor uzate.

De ce Legea 211/2011 dedica un capitol separat uleiurilor uzate?

Un raspuns mai aproape de adevar este prezentat in preambul la Directiva 2008/98/CE, privind deseurile si de abrogare a anumitor directive, directiva care, de altfel, a facut posibila aparitia Legii 211/2011.
La paragraful 44, Directiva prevede: „in vederea simplificarii legislatiei comunitare si a reflectarii beneficiilor pentru mediu, dispozitiile relevante din Directiva 75/439/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind eliminarea uleiurilor uzate ar trebui incluse in prezenta directiva. In consecinta, Directiva 75/439/CEE ar trebui abrogata.”
Textul directivei mai prevede ca „gestionarea uleiurilor uzate ar trebui sa fie efectuata in conformitate cu ordinea de prioritati a ierarhiei deseurilor si ar trebui acordata prioritate optiunilor care ofera cele mai bune rezultate globale din punct de vedere al protectiei mediului. Colectarea separata a uleiurilor uzate este in continuare esentiala pentru asigurarea unei gestionari adecvate a acestor deseuri si pentru prevenirea daunelor pe care eliminarea lor necorespunzatoare le poate provoca mediului”.

Directiva 2008/98/CE contine si un articol dedicat uleiurilor uzate. Acest articol prevede ca statele membre sa adopte masuri necesare pentru:
  • colectarea separata a uleiurilor uzate, in cazul in care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic,
  • tratarea uleiurilor uzate cu luarea in considerare a ierarhiei deseurilor si a sanatatii populatiei si a mediului,
  • interzicerea amestecarii uleiurilor uzate care prezinta caracteristici diferite, in cazul in care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic si viabil din punct de vedere economic, si interzicerea amestacarii uleiurilor uzate cu alte tipuri de deseuri sau substante, daca o astfel de amestecare impiedica tratarea lor.
De asemenea, directiva prevede: „in scopul colectarii separate a uleiurilor uzate si al tratarii lor corespunzatoare, statele membre pot, conform conditiilor lor nationale, sa aplice masuri suplimentare, cum ar fi cerinte tehnice, responsabilitatea producatorilor, instrumente economice sau acorduri voluntare”.
In cazul in care, conform legislatiei nationale, uleiurile uzate fac obiectul unor cerinte privind  regenerarea, statele membre pot prevedea ca acestea sa fie regenerate, daca acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, si, atunci cand se aplica articolele 11 sau 12 din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006, pot restrictiona transportul transfrontalier de uleiuri uzate dinspre teritoriul lor catre instalatii de incinerare sau co-incinerare, pentru a acorda prioritate regenerarii uleiurilor uzate”.
Legea 211/2011 a preluat toate aceste prevederi din directiva.

Cum se aplica prevederile cu privire la uleiurile uzate din Legea 211/2011?

Toate obligatiile aplicabile deseurilor, inclusiv acele obligatii referitoare la deseurile periculoase, se aplica, potrivit Legii 211/2011, si uleiurilor uzate, inclusiv filtrelor de ulei uzat.
In plus, uleiurile uzate trebuie gestionate in conformitate cu prevederile  HG 235/2007 care stabileste cerinte specifice.

Exista diferente intre ceea ce prevede Legea 211/2011 si HG 235/2007?

Sigur. Aici am sa fac doar o remarca scurta legata de sensul unor definitii. A se vedea, de exemplu, ce inseamna uleiuri uzate in sensul HG 235/2007 si acelasi termen de uleiuri uzate in cazul Legii 211/2011.

Ce prevede HG 235/2007?



Alte informatii despre uleiuri uzate:

Puteti afla mai multe despre definitiile utilizate in  HG 235/2007 aici:

Puteti afla mai multe despre Legea 211/2011 si despre alte acte legale in domeniul deseurilor aici:


Mihai Dogariu
Auditor & Lector QEHS

miercuri, 1 august 2012

De ce organizatiile au mai multe certificate ISO 14001 si mai putine sisteme de management de mediu implementate


Poti sa ai un certificat de conformitate ISO 14001, iar firma ta sa nu detina un sistem de management de mediu conform ISO 14001?

Se poate si acest lucru. Dar de ce organizatiile au nevoie de certificate ISO 14001 si mai putin de sisteme de management de mediu conform ISO 1400?.

Este evident ca nevoia unui „certificat ISO 14001” este legata, de cele mai multe ori, de o alta nevoie a organizatiilor, aceea de a demonstra in interiorul si in exteriorul sau ca tin sub control toate aspectele legate de mediu ale activitatilor, produselor si serviciilor lor. 
In interior este util pentru a „arata” angajatilor sai responsabilitatea managementului de la cel mai inalt nivel pentru protectia mediului si deci ei, angajatii, lucreaza intr-o companie prietena cu mediul.
In afara organizatiei este util sa demonstreze comunitatii (vecinilor), dar si autoritatilor ca este o companie responsabila si „o buna vecina corporatista”.
Toate bune si frumoase, dar oare lucrurile stau chiar asa?
Sunt cazuri in care vecinii ori autoritatile creeaza presiuni pe organizatii. Dar cazurile acestea sunt rare. Autoritatile de mediu controleaza organizatiile doar daca aplica corect legea, nu si sistemul lor de management de mediu; iar vecinii, chiar daca uneori sunt nemultumiti de prezenta unei fabrici in apropierea casei lor, fie accepta aceasta situatie pentru ca sunt beneficiarii unor locuri de munca sigure, fie doresc cu toata forta ca fabrica sa plece cu totul din acel amplasament. Deci si intr-un caz si in altul nu prea sunt interesati de sistemul de management de mediu al firmei.

Cine este interesat de sistemul de management de mediu al unei firme?

Aici exista un raspuns clar: clientul. Da, clientul este cel care face presiuni pe furnizorii lui (potentiali ori reali) de a demonstra ca detin sisteme de management de mediu certificate dupa cerintele ISO 14001.
Cum se realizeaza acest lucru? Sunt acceptati numai acei furnizori care detin certificate ISO 14001.

„Certificat ISO 14001” ori „sisteme de management de mediu certificate ISO 14001”? 

De cele mai multe ori doar certificat. Conditia la ofertare este ca furnizorul sa prezinte un certificat de conformitate ISO 14001. Poate aceasta este si cauza pentru care multe dintre firmele care opereaza pe piata detin mai des „certificate ISO 14001” si mai putin „sisteme de management de mediu certificate ISO 14001”.
Ce se intampla dupa castigarea contractelor?. Aici clientul de cele mai multe ori a uitat de ce a cerut ca furnizorul sau sa detina „certificatul ISO 14001”. Exista si aici exceptii. Unii clienti ii „alearga” mult pe furnizorii sai dupa regulile de sistem.

Sisteme ori certificate?

Daca asa stau lucrurile in piata, totusi ar putea sa apara si intrebarea: „Exista firme care chiar isi doresc sa implementeze, sa mentina si sa imbunatateasca sisteme de management de mediu in conformitate cu standardul ISO 14001? De ce ar face acest lucru?”
In practica de audit am intalnit si astfel de exemple. De regula, motivatia pentru sistem este legata de dorinta expresa a unuia sau a mai multor angajati cu functii inalte, cu „autoritate in firma”, de a tine sub control „costurile de mediu” si „presiunile de mediu” care vin asupra afacerii. Dar aceste cazuri sunt mai rare.
Este bine ori este rau? As vrea sa raspund la aceasta intrebare apeland la resursa principala: „elaboratorul” standardului ISO 14001. A estimat acesta impactul real al standardului asupra managementului de top si a interesului celui din urma pentru utilizarea standardului ca instrument de management?

De ce as vrea sa am un sistem de management de mediu care sa respecte cerintele din ISO 14001?  

M-am pus in situatia unui manager care are de condus o fabrica. Ce ar trebui sa fac ca sa nu am probleme cu „mediul”. Cel mai rapid raspuns este sa nu am probleme cu autoritatile de mediu si cu vecinii, adica sa nu platesc penalitati si sa nu fiu nevoit sa imi mut amplasamentul fabricii. Vor autoritatile de mediu sa stie ceva despre sistemul meu de management de mediu? Nu, nu cred. Cu siguranta nu. Ele doresc ca eu sa respect legea. Vor vecinii sa cunoasca performatele de mediu ale fabricii mele? Nu, nu cred. Cu siguanta nu. Ei vor sa fie aerul curat, apa buna de baut, solul si subsolul, apele subterane nepoluate, vegetatia si fauna in ordine, toate la locul lor. Vor angajatii mei sa lucreze sub presiunea unor proceduri clare de mediu? Nu, nu cred. Procedurile nu plac de regula. De ce as vrea sa am un sistem de management de mediu?

Intr-un alt articol am vorbit de cel care trebuie sa se ocupe de sistemele de management nedorite dar utile pentru companie:

In fine, sunt numeroase motivele pentru care as vrea sa am un sistem de management de mediu care sa functioneze dupa cerintele ISO 14001 in firma. Dar pentru asta sunt multe alte conditii pe care organizatiile trebuie sa le indeplinesca. Nu este un drum liniar intre dorinta si rezultate. Dar despre acest subiect poate voi face un nou articol. 

Evident am exagerat in povestea mea. Totusi ceva ar trebui sa ramana ca subiect de discutii: Ce face „parintele” standardului ISO 14001 pentru a apropia sistemul de management de mediu construit dupa acest referential de top managementul companiilor?  

Mihai Dogariu
Auditor & Lector QEHS